A doua jumătate a lunii august aduce o perioadă importantă pentru emisfera nordică. După Solstițiul de Vară, ziua începe să scadă ușor pe parcursul lunii iulie. Această scădere devine mai accentuată pe parcursul lunii august, atingând valori similare ale radiației cu cele din luna mai, fenomen ce duce la începutul schimbărilor de la circulația asociată verii la cea asociată sezonului rece (toamnă-iarnă-primăvară). Alternanța radiației este cauzată de rotația planetei noastre în jurul Soarelui, ce poartă denumirea de „Mișcare de Revoluție”, fiind un proces aproape repetitiv, întrucât valorile depind și de faza ciclului solar în care ne aflăm.
Atingând valori ale radiației solare specifice lunii mai, anticiclonul stratosferic care domină zona de altitudine a Polului Nord începe să se disipe. Acesta este un centru de presiune de dimensiuni uriașe, care acoperă întreaga zonă polară, zona temperată și chiar și zona tropicală în prima parte a vieții sale. Anticiclonul forțează circulația de altitudine pe o direcție de sus în jos, fiind unul din motivele slăbiciunii vortexului troposferic, deasupra căruia se află. Practic, aerul circulă contrar direcției imprimate de vortex, ducând la o scădere a intensității acestuia începând cu luna mai și deblocarea aerului rece, aflat în zona polară, fiind unul din principalele motive pentru care maximul anual al precipitațiilor are loc la finalul primăverii și în prima parte a verii.
După Solstițiul de Vară, anticiclonul se degradează ușor și se restrânge, iar înspre a doua jumătate a lunii august, nivelul radiației devine critic, iar centrul de presiune stratosferic începe să se disipe. Așa cum putem vedea și în imaginea atașată, acesta își pierde forma concentrică, iar presiunea scade, urmând ca la finalul lunii august să vedem chiar apariția unei presiuni mai scăzute decât media, pe măsură ce vortexul troposferic intră în perioada sa de minim anual. Slăbirea și apoi disiparea anticiclonului stratosferic este probabil cea mai importantă influență care contribuie la o a doua jumătate a verii care este de obicei mult mai secetoasă decât debutul, iar împreună cu minimul anual al vortexului aduce aceste condiții foarte uscate care tind să se manifeste la finalul verii, dar nu numai.
Vortexul devine mai redus ca dimensiune și mai intens, iar asta permite maselor de aer dinspre tropice să avanseze în latitudine, fiind unul dintre motivele pentru care aerul saharian tinde să fie mult mai prezent în zonele temperate, avansând spre nord. Acesta este motivul pentru care de obicei, antrenările de aer saharian au loc în a doua parte a verii și nu în prima parte. Deși radiația e mai puternică după Solstițiul de Vară, aerul nord-african devine mai persistent în august, nu în a doua parte a lui iunie, excepțiile de la această situație fiind foarte rare.
În acest an, anticiclonul stratosferic a avut o evoluție sub medie, urmând să lase locul unui vortex care va porni intens, dar de la care ne așteptăm să aibă probleme de intensitate imediat după minimul său și sperăm ca această situație să ajute continentul european să aibă o ușoară ameliorare de la seceta teribilă prin care trece.
Vă mulțumim pentru că ne urmăriți!