În articolul săptămânal am discutat puțin despre caracterul acestei săptămâni, care trece de la răcire la încălzire puternică. De vină pentru asta sunt modificările centrilor de presiune care, după o vară destul de constantă în ceea ce privește traiectoriile, schimbă puțin tiparul.
Astfel, după o perioadă de încălzire adusă de un ciclon scandinav începând cu ziua de joi, lucrurile devin foarte tulburi, iar Europa se apropie de un nou blocaj groenlandez estimat pentru duminică, doar că aici apare problema. În estimarea modelului european, acest nou blocaj reușește să antreneze aer rece către zona Mării Mediterane (Imaginea 1). Aceasta se activează și un nou ciclon mediteranean se formează chiar de vineri, doar că aici apare incertitudinea. Mediterana este foarte caldă, așa că apariția aerului rece în zonă ar trebui să formeze un ciclon foarte intens, iar România va fi poziționată în direcția antrenării calde a acestuia.
Modelul american vine cu o estimare puțin diferită, în care direcția aerului polar este orientată puțin mai tangențial, apropiat de cum a circulat în această vară, iar noul ciclon mediteranean avansează împreună cu masa de aer rece către zona țării noastre, antrenarea de aer cald fiind ceva mai redusă (Imaginea 3). Astfel, GFS reduce temperaturile în țara noastră chiar de luni, mizând pe un val de căldură cu durată scurtă.
Acest efort de procesare al celor 2 modele are efecte puternice, ducând la erori în rulări pe măsură ce se încearcă întoarcerea scenariului pe toate părțile. Toate acestea duc la o situație cu multe schimbări, în care nu e exclus ca o anumită rulare să arate poate o răcire puternică, iar următoarea să indice căldură. Am observat și greșeli, în care apăreau centri de presiune „goi”, fără să fie trasate efectele lor asupra temperaturilor, iar situația incertă ar trebui să mai continue câteva zile, poate până spre miercuri-joi. Modelările probabilistice sunt destul de uniforme, indicând o continuare a căldurii până miercurea următoare, indiferent dacă vorbim de modelul probabilistic american sau de cel european, situație susținută și de modelarea climatică americană, așadar GFS este modelul considerat „outlier”, mergând contra celorlalte, însă nici ECMWF nu este departe, chiar dacă direcția acestuia a fost mai mult spre un scenariu cald.
Așadar, modelările probabilistice, modelul climatic și modelul european estimează în acest moment o încheiere a valului de căldură abia spre jumătatea săptămânii viitoare, în vreme ce modelul american estimează încheierea căldurii în ziua de luni. Vom mai discuta despre această situație pe măsură ce vor mai apărea schimbări, mai ales că suntem curioși să înțelegem și care vor fi valorile maxime la care să ne așteptăm.
Vă mulțumim pentru că ne urmăriți!