Ne-a venit greu să credem că pot exista asemenea discuții în România și, în urma unui apel pentru a lămuri situația, am decis să publicăm un articol pe această temă. Realizând acest articol, ne-am dat seama de ce a prins atât de repede acest subiect.
Să ne întoarcem puțin în timp…
Continentul european are deseori parte de o dualitate în ceea ce privește clima. În 2024, când noi traversam cea mai caldă vară din istoria României, vest-europenii aveau parte de o vară neobișnuit de răcoroasă și ploioasă. Dualitatea climei europene nu este ceva prezent doar aici, ea fiind regăsită pe orice masă de uscat cu suprafață mare, fie că vorbim de SUA sau de China. Luând în calcul aceste lucruri, să ne amintim puțin tiparul din 2026.
În vreme ce România traversa o iarnă foarte neobișnuită și apropiată de normal, în vestul Europei era cald. Temperaturile au fost peste medie, iar situația s-a prelungit către primăvară, când s-a discutat în presă despre primul val de căldură al acestui an. Temperaturile au urcat în special în aprilie, când noi în România nu mai știam când scăpăm de înghețurile de primăvară care au adus agricultura la limită, degerând multe culturi. Situația arăta atunci cam așa (Imaginea 2)
Așa cum vedem și în imagine, problemele de debit începeau să apară în zona râurilor din Germania, însă deficitul de apă era mai degrabă în zona de Est a Europei, acutizată de un martie foarte cald și secetos.
A trecut aprilie, a venit mai, care a adus primul val de căldură mediatizat în Europa de Vest, când temperaturile au atins 46.5 grade în Italia. Nu a fost mai bine nici în zona Franței sau Germaniei, unde mai a adus temperaturi de aproape 35 de grade Celsius. Ca să ne facem o idee, vă putem spune că în luna mai, Austria a atins 33.3 grade Celsius pe data de 26 mai, în timp ce Germania doborârea recordul privind numărul de zile cu peste 30 de grade Celsius stabilit în 2005. Maxima lunii mai a fost de 34 de grade Celsius în Germania, o țară obișnuită cu o climă atlantică dominată de aerul din Atlanticul de Nord. La finalul lunii mai, situația arăta cam așa: (Imaginea 3). Și apoi a venit iunie și părea că Sahara are de gând să se mute în Vestul Europei, iar problemele au început să afecteze inclusiv râul Sava, care este unul din cei mai mari afluenți ai Dunării, aducând precipitații dintr-o zonă străbătută de ciclonii mediteraneeni și care înregistrează valori mari de precipitații.
Iunie 2026 a adus un val de căldură extrem, prin care valorile de temperatură în Europa Vestică au urcat aproape de record (Imaginea 4). Din fericire, nu au depășit recordul absolut din 2019, dar maximele au fost extrem de aproape de acesta. În loc de circulație oceanică și ploi, vestul Europei a primit urcări ale maselor de aer saharian, iar efectele se simțeau și în România, în special în Câmpia de Vest, prin bazinul Pannoniei. Dunărea avea deja un nivel destul de scăzut față de medie, dar atunci nu se vedea deoarece nu ne apropiam de minimul anual. Ca orice fluviu de mari dimensiuni, Dunărea depinde de clima continentului. Maximul fluviului se atinge în timpul primăverii, între aprilie și iunie datorită zăpezilor din zonele montane care se topesc, în timp ce minimul se atinge la începutul toamnei, ca o urmare a verii care aduce mai puține precipitații pe continent.
Așadar, cu probleme de aprovizionare majore în zona Austriei și Ungariei, dar și probleme serioase de aprovizionare din zona Germaniei, Dunărea avea o cotă destul de scăzută chiar și la momentul maximului anual. Fluviul primea apă mai mult din râurile românești și cele din zona Balcanilor de Sud, care sosesc din zona Serbiei sau a Bulgariei.
A urmat apoi un iulie rece pentru estul continentului, dar nu ploios, așa că situația s-a agravat din nou, în special pe cursul Tisei, care a început să aibă probleme semnificative de aprovizionare, iar la final de iulie, situația arăta așa (Imaginea 5):
Ne apropiem din păcate de minimul anual al precipitațiilor, dar și al debitului râurilor, așa că toate „facturile” din 2026 se văd acum, iar ținând cont că 2026 este similar cu ani precum 2003, ne așteptăm la un debit extrem de scăzut și poate chiar record. E dificil de spus dacă actualul an va depăși 2003 din acest punct de vedere, însă tiparul este acolo, iar astfel de fenomene aveau loc și acum peste 20 de ani. Debite scăzute sunt și pe Nistru și pe o sumedenie de alte râuri. Una din puținele țări care a beneficiat de pe urma acestui tipar este Turcia, care a avut parte de precipitații record în multe luni, susținute de aerul polar care ajungea acolo și întâlnea umiditatea puternică a unei peninsule care are mări pe 3 laturi ale sale.
Cum ar putea să ne fure francezii apa? Un pic de matematică..
Am fost șocați să citim și noi astfel de materiale care păreau făcute pentru copii. Chiar și acum, discutăm despre un fluviu care are 1500 metri pe secundă la intrarea în țară. Valoarea e foarte mică față de media lunii august, de 3900 metri cubi pe secundă, dar chiar și așa, cum ar putea să fure cineva această apă? Autorii acelor articole nu realizează ce înseamnă diferența de 2400 de metri cubi PE SECUNDĂ. Unde să depozitezi o asemenea cantitate de apă? Ce să faci cu ea? Doar ca idee, o zi are 86400 de secunde, așadar dacă cineva ar fura apă, ar trebui să stocheze 207 milioane de metri cubi PE ZI. Ca să ne facem o idee ce înseamnă această valoare, vă putem spune că Lacul Razim, cel mai mare lac din România, are un volum de apă de 900 de milioane de metri cubi, așadar cine poate să preia un volum de apă cât un sfert din cel mai mare lac din România în fiecare zi?
Din păcate, pe noi ne doboară problemele de zi cu zi, cum ar fi asigurarea apei pentru culturi și aparent nici Centrala Nucleară de la Cernavodă nu e proiectată pentru un debit scăzut al Dunării, deși el a fost chiar mai scăzut decât atât în 2003, așa că sfatul nostru este să nu credeți astfel de minciuni. Dunărea este scăzută datorită tiparului anual, tipar care face parte dintr-o familie de ani care au adus astfel de probleme. Nici vorbă să se apuce Franța să stocheze 200 de milioane de metri cubi pe zi dintr-un fluviu aflat la o distanță considerabilă de teritoriul francez. Dacă aveau această putere miraculoasă, puteau să fure apă de pe fluvii mai izolate, cum ar fi Lena din Rusia și atunci nici nu ar fi existat o asemenea isterie.
Vă mulțumim pentru că ne urmăriți!