Am primit multe întrebări cu privire la vara ce urmează, întrebări la care nu am răspuns, însă vom încerca să clarificăm lucrurile puțin.
Pe internet există o multitudine de catastrofiști care au preluat ceea ce se propagă în vestul Europei și în America cu privire la faza El Nino. Am auzit foarte des „Urmează o vară fierbinte pentru că vine El Nino”. Ideea că El Nino ar aduce un anume tip de vară, teorie care este lipsită de orice fel de adevăr. Vara lui 2018 a fost o vară în timpul dezvoltării fenomenului El Nino din 2018/2019 și este un reper când vorbim de veri plăcute în ultima decadă, așadar cei care tot încearcă să inducă ideea că ar veni o vară caldă se mint pe ei înșiși.
Ce știm despre vara ce urmează?
Cea mai bună idee despre un anotimp se realizează pe baza tiparelor istorice, însă dacă ar merge pe același traseu, vara 2026 este serios întârziată. Avem 2 ani similari, despre care am discutat foarte mult: 2003 și 2015 (Imaginea 2)
Amândouă verile au fost secetoase și cu temperaturi peste medie, însă doar cea din 2015 a apărut înaintea formării unui fenomen El Nino, fiind totodată și cea mai puțin secetoasă. Cea din 2003 a excelat la secetă. Pe lângă acest lucru putem observa o concentrare a căldurii în zona Europei continentale în ambele situații, chiar dacă în 2003 aceasta a fost ceva mai vestică. Estimarea principalelor modele privind vara nu diferă cu mult (Imaginea 3).
Dacă ne uităm cu atenție, am putea spune că estimarea modelului european este chiar inspirată din cea a anului 2015, dar există o problemă: în 2015 nu au fost înghețuri atât de târzii și nici această degradare profundă și persistentă a vortexului polar. Așadar, aceasta pare să fie cheia problemei: Vom vedea pornirea circulației atlantice în acest Mai sau nu?
Pe partea cealaltă, modelul climatic american merge exact pe asta: O pauză de la pătrunderile polare în iunie, cu o primă lună a verii caldă și o a doua jumătate a verii moderată de furtuni (Imaginea 4).
Avem și modelarea canadiană (Imaginea 5). Aceasta pare să estimeze un traseu apropiat de cea europeană (Imaginea 5)
Avem așadar un amestec interesant în ceea ce privește modelările. Avem modelul climatic american care se încăpățânează cu ideea unei veri calde doar în prima parte, iar pe partea cealaltă avem întreg ansamblul de modele, care estimează o sumedenie de scenarii calde. Dacă-l luăm în discuție și pe cel din imaginea 1, deși nu am crezut niciodată în calitatea modelării de ansamblu a C3S, deja rezultă un tablou interesant. Modelul climatic american a rulat slab, însă au fost o sumedenie de cazuri când s-a dovedit mai adaptabil și mai rapid în a estima schimbările decât celelalte.
Ne oprim aici, deoarece considerăm că e suficient pentru a ne face o idee cu privire la estimările modelărilor pentru vara ce urmează, iar dezbaterea dintre acestea va fi interesantă și vom reveni cu siguranță cu noi materiale, de îndată ce vedem o direcție clară.
Vă mulțumim pentru că ne urmăriți!