Descărcările electrice sunt descărcări puternice electrostatice, bruste, ce au loc în timpul furtunilor. Ele iau naștere de la încărcătura electrică ce se acumulează în norii cumulonimbus, unde contactul dintre cristalele de gheață și picăturile de apă creează o încărcătură pozitivă la vârf și una negativă la bază. Când diferențele de încărcătură între baza norului și sol devin prea mari, fulgerul se extinde în jos și poartă denumirea de trăsnet. Poate fi un pericol pentru oameni și structuri, necesitând atenție în timpul furtunilor.
Răspândire pe glob
Ca și răspândire pe glob, descărcările electrice sunt cele mai frecvente în zona ecuatorială, unde furtunile sunt zilnice, dar și în zona tropicală, unde sunt prezente în special în sezonul ploios/musonic. Per total, cea mai mare densitate a descărcărilor electrice este în Africa Ecuatorială, în special în zona bazinului Congo, urmată de America de Sud, în special Venezuela, Brazilia și Argentina, dar și de partea de sud-est a Asiei, în special Malaezia și Singapore. Alte “focare” ale descărcărilor electrice sunt în India, în special partea de Kașmir, dar și în America Centrală și sudul Statelor Unite ale Americii.
Fulgere în Europa
În Europa, cea mai mare densitate se regăsește în sudul continentului, în special în nordul Italiei și sudul Elveției, trecând către est peste nordul Peninsulei Balcanice și România.
Pe teritoriul țării noastre, frecvența descărcărilor electrice este dictată de poziția în raport cu circulația generală a atmosferei, dar și de relief și apar în special în sezonul cald, în perioada mai-august. Ele apar pe tot teritoriul țării, iar frecvența acestora tinde să scadă de la vest la est și de la sud la nord. Cea mai frecventă și persistentă activitate orajoasă se întâlnește la noi în Carpații Meridionali și în Munții Apuseni, urmate apoi de Subcarpații Getici, Dealurile de Vest și Podișul Getic. O altă zonă de concentrare a descărcărilor electrice este partea centrală a Câmpiei Române, în binecunoscuta zonă de convergență a vânturilor, ce favorizează o frecvență mai ridicată a furtunilor. Imediat la est de Carpații Orientali, densitatea descărcărilor electrice este mai scăzută, dar și în zona Curburii, din cauza efectului de adăpostire în calea principalelor mase de aer. Cea mai mică densitate a descărcărilor electrice la noi este pe litoral și în Delta Dunării, zone cu climat uscat, ce adesea au parte de cer degajat.
Fulgerele din zona Catatumbo, Venezuela
Descărcările electrice din zona Catatumbo, o mică așezare la malul Lacului Maracaibo, Venezuela, sunt în sine un fenomen atmosferic unic și au loc în 150-160 nopți pe an, în unii ani mergând chiar și până la peste 200. Cauzele țin atât de topografie cât și de climat, Munții Anzi și Perija înconjoară lacul pe 3 părți, astfel aerul cald și umed rămâne acolo. Acest aer cald și umed, atât dinspre Caraibe cât și de la suprafața lacului se amestecă cu aerul mai răcoros dinspre munți, dând naștere la furtuni constante, pe parcursul nopților. Fenomenul este cel mai intens între lunile aprilie și noiembrie, octombrie fiind vârful de activitate. Toate aceste ingrediente fac ca această arie restrânsă să aibă cea mai mare densitate a descărcărilor electrice de pe Glob.