A doua jumătate a acestei săptămâni aduce o schimbare în vestul continentului. Masa de aer saharian de mari dimensiuni, a cărei acumulare a început în data de 18 iunie, este dislocată.
Aerul sosit dinspre tropice, din zona de vest a deșertului Sahara, avansează spre estul continentului după câteva zile de ușoară împrăștiere. Astfel, maximele au mai scăzut și au început să apară în centrul Europei. Germania a depășit ușor recordul său de 41,2 grade Celsius, iar temperaturile au urcat la 41,3 grade. Acestea vor mai urca și în acest final de săptămână, urmând probabil să vedem un nou record de 42 de grade, care este cu atât mai interesant cu cât valul de căldură din iunie 2019, care a adus acele recorduri, a fost ceva mai intens. Astfel, recordul național din Franța, țara unde s-a acumulat aerul saharian, a rezistat și nu a fost depășit în ciuda intensității din aceste zile. Diferența a făcut-o probabil caracterul lunar: iunie 2019 a venit DUPĂ fenomenul El Nino slab, iar emisfera nordică traversa un tipar ceva mai cald, care sosea după o primăvară semnificativ mai caldă în acel an.
Chiar și așa, presa a vuit de titluri catastrofiste, iar cel mai radical pe care l-am văzut în aceste zile este probabil „Cel mai puternic val de căldură din ultimii 500 de ani”. Din păcate, astfel de fenomene există și vor continua să existe, iar temperaturile aduse cresc ușor de la un eveniment la altul datorită încălzirii mai pronunțate din zona tropicală, care atinge maximul său anual în mijlocul verii.
Ce se va întâmpla cu masa de aer saharian?
Ceea ce trebuie să înțelegem este că aceste acumulări de aer foarte cald sau de aer foarte rece pe timpul iernii au anumite proprietăți. O masă de aer se formează prin transportul acelui aer dintr-o regiune sursă, ocazie cu care se ating extremele, fie că vorbim de extrema rece sau de cea caldă. Practic, pe măsură ce anticiclonul continuă să antreneze aer dinspre Sahara, condițiile au fost cele mai favorabile pentru atingerea valorilor maxime, iar odată cu avansul centrului de presiune ridicată către Groenlanda, acest transport a încetat. A rămas o acumulare de aer foarte cald care acum a avansat spre Germania, însă temperaturile au început deja să scadă cu câteva grade (42 grade estimate față de 44,3 înregistrate în Franța).
Rămasă fără sursă de temperaturi extreme, acumularea de aer sahariană va sosi în Europa de Sud-Est, urmând să fie împinsă apoi către sudul Rusiei, iar temperatura va mai scădea pe parcurs (Imaginea 2)
Aceasta ar trebui să aducă valori de aproape 40 de grade în țara noastră și de 35 de grade în sudul Rusiei, pe măsură ce aerul foarte cald se reîntoarce treptat în zona tropicală.
Un alt detaliu interesant este structura valului de căldură. Spre deosebire de cel din iunie 2019, acum NU putem vorbi despre un dom de căldură. Există un anticiclon în altitudine, însă acesta nu este extins până la suprafață și din acest motiv faimosul „efect de dom” nu există. Nu avem o circulație dinspre altitudine care să împingă căldura către suprafață, acesta fiind un detaliu pe care presa l-a sărit fără să-i acorde prea mare atenție. Valul de aer foarte cald a fost antrenat de avansul unui anticiclon spre zona Groenlandei și, în general, în anii când am avut aceste traiectorii ale centrilor de presiune, valurile de căldură s-au repetat si in a doua parte a verii. Un exemplu este chiar 2003, când valurile de căldură din vestul Europei au reapărut în luna august, după un iulie cu extreme în zona Scandinaviei, nefiind exclus să vedem același fenomen și în acest an (Imaginea 3)
Din păcate, astfel de fenomene scot la iveală polarizarea din societatea noastră. O parte dintre oameni au impresia că „e vară, așa că e normal să fie foarte cald”, deși am avut și veri reci și totodată și veri moderate, iar astfel de fenomene fac și victime, situație întâlnită și în acest an: Actualul val de căldură a adus 406 decese consemnate până acum, din care 58 în zona Franței, 21 în zona Marii Britanii și 327 în zona Spaniei. Astfel de transporturi extreme ale maselor de aer sunt însă normale pentru atmosfera planetei noastre și apar o dată la fiecare câțiva ani, fie că vorbim de frig sau de căldură, fiind influențate printre altele și de procesul de încălzire globală, care alterează ușor condițiile. Totuși, astfel de valuri de căldură au existat și în anii 50, iar însăși faptul că folosim anul 2003 ca model spune ceva. În urmă cu 23 de ani, dispunerea temperaturilor din iunie a fost extrem de similară, doar că valorile sunt mai ridicate acum, deși puterea anticiclonilor care formează aceste valuri de căldură este mai redusă acum.
Un lucru imbucurator este insa gradul de pregatire. Valurile de caldura din 2003 au adus 72 000 de decese in Europa pe parcursul intregii veri. Acum suntem inca departe de acea cifra.
Vă mulțumim pentru că ne urmăriți!