Vestul Europei traversează în prezent o vară marcată de temperaturi extrem de ridicate, un fenomen care prezintă asemănări izbitoare, din perspectiva intensității și a efectelor resimțite, cu ceea ce a reprezentat vara anului 2024 pentru regiunea Balcanilor. În acest context climatic, Franța se află deja la debutul celui de-al treilea val de căldură major înregistrat în ultimele două luni, pregătindu-se pentru o nouă ascensiune termică semnificativă, în care valorile din termometre vor urca din nou spre pragul critic de 40 de grade Celsius. Această situație este generată de masele de aer provenite dinspre deșertul Sahara, care vor fi transportate încă o dată către partea vestică a continentului european. Odată ajuns în această regiune, aerul cald va tinde să se acumuleze, prelungind durata fenomenului, care este estimat să persiste o perioadă considerabilă, până în intervalul 15-17 iulie 2026. Deși temperaturile sunt prognozate să depășească zilnic pragul de caniculă, se anticipează că intensitatea acestui nou episod va rămâne, totuși, sub nivelul atins de valul de aer saharian care a traversat regiunea în luna iunie.
Mecanismele climei care favorizează antrenarea acestui flux de aer deosebit de cald deasupra teritoriului francez, cunoscut sub denumirea de „Hexagon”, precum și deasupra Spaniei, își au rădăcinile în configurații atmosferice ce s-au manifestat încă din perioada iernii. Un factor determinant în această ecuație este reprezentat de Anticiclonul Azoric, care s-a dovedit a fi ceva mai slab în intensitate, dar care a manifestat o tendință repetată de pătrundere către zona polară. Aceste condiții specifice au fost responsabile pentru o iarnă neobișnuit de caldă în Europa de Vest, iar în prezent par să influențeze decisiv și evoluția sezonului estival în aceeași direcție. Avansurile nucleelor de presiune ridicată ajung să acopere zona atlantică, provocând astfel o perturbare majoră a fluxului oceanic obișnuit. Din cauza acestui blocaj, curentul oceanic este forțat să ocolească formațiunea anticiclonică prin regiunile polare, fiind ulterior antrenat de pe o traiectorie nordică direct către Europa de Est (Imaginea 2).
Problema e însă faptul că în tiparele anterioare în care am văzut astfel de mișcări (ne referim aici la 2003), august și iunie au fost lunile în care antrenările de aer foarte cald au fost extrem de puternice, așadar nu putem spune că lucrurile s-au încheiat și, din păcate, e foarte posibil să intrăm în toamnă cu un număr mare de recolte calamitate de secetă din Europa de Vest, iar recuperarea precipitațiilor va fi din păcate una care va dura cel puțin jumătate de an.
Vă mulțumim pentru că ne urmăriți!