Vortexul polar are probleme care tot mai mari și nu e exclus să devină unele majore. Modelul european a continuat să slăbească viteza vânturilor zonale a gigantului polar, iar estimarea NASA confirmă această tendință. Vortexul nostru va intra într-un teritoriu nou din punct de vedere al măsurătorilor, urmând să fie record de slab pentru această perioadă, așa cum putem vedea și în imaginea atașată.
Intensitatea acestuia va scădea pe finalul acestui Octombrie, urmând probabil să-i ia o bună parte din luna Noiembrie să își revină (Imaginea 2), iar forma acestei pierderi de intensitate indică o serie de probleme de structură pentru vortex și va avea consecințe importante pentru perioada următoare. O parte dintre acestea vor fi unele bune, iar aici discutăm despre o posibilă schimbare de caracter a lunii Noiembrie. Modelele se dau peste cap în acest moment să modifice estimarea cu Noiembrie dominat de circulația atlantică. E destul de limpede că vor fi blocaje la începutul lunii și cu cât intensitatea vortexului coboară mai mult. Durata acestora va fi mai mare. Asta creează un caracter ceva mai favorabil pentru precipitații. Regimurile atlantice intense sunt de obicei foarte secetoase, iar aici putem enumera iarna 2019/2020 sau chiar vara anului 2024, în vreme ce blocajele au șanse ceva mai bune să aducă precipitații, deși acestea au șanse bunicele să vină la pachet cu frig,
Pe de cealaltă parte, această cădere record a vortexului va avea efecte pe termen mediu și ne referim aici la evoluția iernii. Dacă structura polară își va reveni, ar pierde timp foarte mult, iar în acest sens am rulat o simulare simplă, care ne-a arătat că în cazul unei reveniri la o intensitate peste medie, așa cum indică modelul european în acest moment, o nouă slăbire și implicit fenomene de iarnă ar fi posibile abia după jumătatea lui Ianuarie.
Dacă vortexul nu va reveni peste medie, iar estimarea modelului european se va schimba față de ceea ce indică acum, nu ar fi exclus să vedem chiar debutul prematur al manifestărilor de iarnă din acest an. Calendaristic, o astfel de evoluție ar părea să se potrivească pe modul cum funcționează anii cu El Nino intens, când iarna debutează prematur odată cu jumătatea lui Noiembrie, iar șansele pentru fenomene specifice se încheie în a doua jumătate din Ianuarie.
Așadar, această slăbire puternică a gigantului polar va fi una foarte importantă, iar caracteristicile sale vor fi unele care ar trebui să definească prima parte a iernii. Vom urmări cu foarte mare atenție și vom reveni cu detalii.
Vă mulțumim pentru că ne urmăriți!