Noul vortex polar al sezonului 2026/2027 a apărut la început de septembrie, iar în această perioadă se extinde spre stratosferă, urmând să atingă înălțimea maximă, de aproximativ 70 de km, în decembrie, în apropierea Solstițiului de Iarnă. Însă, de ce urmărim evoluția gigantului de la pol?
Estimarea intensității vortexului este de obicei cea mai valoroasă metodă prin care ne putem da seama despre evoluția vremii pe termen lung. Atunci când acesta este peste medie, de obicei traversăm perioade în care Atlanticul este activ sau chiar intens, iar pentru țara noastră, asta înseamnă perioade calde și secetoase. Atunci când vortexul este foarte slab, traversăm perioade secetoase, care pot înclina și înspre căldură, dar și înspre frig, iar atunci când intensitatea este ușor sub medie, condițiile sunt de obicei mai propice pentru diverse manifestări turbulente în țara noastră.
În prima imagine, putem observa estimarea modelului european care pare să indice un traseu despre care am vorbit și noi: o toamnă care va merge spre răciri puternice în jurul lunii octombrie, răciri care ar trebui să fie însoțite și de precipitații, urmând să lase locul unui noiembrie care ar trebui să fie cald și poate cu deficit de precipitații, care să se continue cu un decembrie care să debuteze cald, dar care are șanse de manifestări reci spre jumătatea lunii decembrie. Aici, putem adăuga și faptul că o parte dintre anii similari din trecut au reușit să aducă chiar și ninsori de Crăciun. Iarna ar trebui să fie scurtă, pe măsură ce vortexul e așteptat să se degradeze mult, urmând ca șansele de iarnă să se micșoreze odată cu jumătatea lunii ianuarie și să lase loc unui februarie de la care așteptăm căldură.
O situație similară indică și modelul german, doar că evoluția intensității este ușor diferită (Imaginea 2). Cu toate acestea, cele două linii, albastră și neagră par să fie apropiate în aceleași puncte. Diferența o face luna decembrie, pentru care modelul german estimează șanse de răciri.
Mai putem trage și o altă concluzie din aceste hărți și anume tiparul european. Cu un vortex care va petrece perioade lungi sub medie, circulația atlantică ar trebui să fie slabă, situație care va duce la îngreunarea recuperării deficitului din vestul țării. Ciclonii atlantici care să aducă umiditate de la vestul la estul continentului vor fi puțini, iar asta se va vedea în totalul mai multor luni, care ar trebui să încline sub medie, din păcate. Fără circulația atlantică, țara noastră va fi la mâna episoadelor de ciclogeneză mediteraneană, care vor favoriza sudul și estul țării, din păcate.
În imaginea 3 putem vedea și modelarea Meteo France, care arată o traiectorie asemănătoare cu modelul german, estimând un decembrie cu șanse de manifestări reci, dar și o evoluție similară a vortexului din punct de vedere al intensității pe perioade întinse.
Vă mulțumim pentru că ne urmăriți!