Am menționat deseori în articolele noastre faptul că, în ciuda acestor zile cu ploaie și frig, nu ne așteptăm să vedem viscole în acest noiembrie. Avem această așteptare deoarece Emisfera Nordică nu este încă pregătită pentru iarnă și spunem acest lucru pe măsură ce o masă de aer polar se extinde peste continentul european, urmând să aducă temperaturi sub medie atât ziua, cât și noaptea. Acest fenomen nu este singular, existând o acumulare puternică de aer rece și în zona Siberiei, extinsă înspre China, așa cum putem vedea în imaginea 1. Astfel de acumulări sunt normale, apărând și în timpul altor ani asemănători.
Ele sunt rezultatul aerului rece care reușește să scape din zona polară și să ajungă în nordul Asiei. Barierele geografice sunt puține, iar aerul rece se acumulează în zona continentală, declanșând extinderea stratului de zăpadă care ajunge în aceste zile la 50-60 de cm (Imaginea 2), în cea mai rece regiune din emisfera noastră. În această vastă întindere de uscat, aerul polar își poate păstra și chiar spori densitatea, ajungând la valori surprinzătoare. În zonă, temperatura a scăzut sub -30 de grade, dar încă mai are un drum lung de parcurs până la intrarea în iarnă.
Astfel, cu toate că Siberia s-a răcit, ar trebui să mai dureze până când vom vedea efecte și în zona noastră, iar motivul este căldura care nu a fost eliminată complet. La o distanță mai mică decât zăpada siberiană regăsim Orientul Mijlociu și zona Africii (Imaginea 3).
Acolo, iarna este încă un gând distant, iar temperatura din timpul nopților este încă una tropicală, de peste 20 de grade, care se poate apropia de pragul caniculei pe timpul zilei (Imaginea 4). Prezența căldurii din zonele tropicale, dar și a căldurii oceanice întărește vortexul, iar scăderea duratei zilei îi conferă tendința de intensificare. Ca atare, în noiembrie și decembrie, circulația este mai degrabă dinamică, fiind nevoie de succesiuni de anumite blocaje pentru a putea vorbi despre manifestări de iarnă, situație care a apărut, dar foarte rar. Eliminarea acestei călduri terestre și oceanice din apropierea zonei vortexului polar este totodată și motivul pentru care efectele iernii tind să apară mai mult în a doua parte a intervalului calendaristic, în ultimele decade, iar noiembrie și decembrie sunt mai degrabă luni mohorâte, cu un caracter mai mult tomnatic decât hibernal. Aerul polar are nevoie de o circulație fără mișcări puternice și mai ales de o depărtare de aerul mai cald, cu care ar intra în reacție.
Anul acesta e mai interesant decât de obicei, datorită apariției celei mai timpurii scindări a vortexului din istoria măsurătorilor, însă tot considerăm că este prea devreme să vorbim despre efecte ale iernii. Doar apariția unor tipare de blocaj mult mai puternice și mai bine legate decât ceea ce am avut până acum ar putea schimba situația, însă astfel de cazuri sunt extrem de rare.
Vă mulțumim pentru că ne urmăriți!