Încă din primăvară, planeta noastră se află într-un tipar de tip El Niño. Faza caldă a ENSO, apărută începând cu luna martie 2026, este cea mai intensă din istoria măsurătorilor, însă cuplajul acesteia cu atmosfera nu a fost unul atât de puternic.
În acest moment, în estul zonei ecuatoriale a Pacificului, vânturile alizee sunt mai mult absente de câteva luni. În lipsa lor, radiația solară a încălzit suprafața apei până când aceasta a depășit valori de 30 de grade, care depășesc media din această regiune cu mai bine de 5 grade Celsius. Această bandă de apă caldă (Imaginea 1) este una din cele mai faimoase manifestări ale fenomenului El Niño, confundate de multe ori cu fenomenul însuși. Masa de apă caldă de la suprafața oceanului întreține convecția, creând o enormă zonă de presiune scăzută care a forțat schimbarea presiunii în mai multe regiuni ale lumii pentru a compensa aceste valori. Din această cauză, vremea a devenit destul de haotică în anumite zone de pe planetă, iar efectele lui El Niño vor continua până spre luna iunie din 2027, când circulația ar trebui să revină la normal.
Printre efecte putem aminti ploile puternice din America de Sud, care au dus la creșteri impresionante de nivel ale râurilor și au forțat deschiderea mai multor baraje, numărul foarte mare de uragane și taifunuri din Oceanul Pacific sau chiar diverse episoade de secetă, iar toate acestea, inclusiv banda de apă, sunt efecte ale opririi vânturilor alizee din acea porțiune a Ecuatorului. Cauza fenomenului El Niño este una complexă și destul de puțin înțeleasă, având originea în activitatea solară și într-o anumită stagnare a acesteia, care declanșează formarea fenomenului. Totodată, doar pe baza observațiilor se crede că El Niño este un fenomen în creștere, întrucât cele mai puternice fenomene au avut loc din 1997 și până acum, însă această idee se bazează pe faptul că pentru noi, un fenomen puternic este unul în care banda de apă caldă este intensă, iar acea bandă de apă se încălzește mai mult și datorită procesului de încălzire globală.
Cu toate acestea, pe măsură ce El Niño a început să își manifeste influența asupra circulației globale, în Pacificul de Vest au început să apară efectele inverse. O masă de apă rece continuă să crească din punct de vedere al volumului, iar acest lucru nu este neobișnuit. Nucleul rece reprezintă punctul de plecare pentru viitoarea fază La Niña care se va manifesta o dată cu jumătatea anului 2027. În general, aceste fenomene El Niño foarte intense (dpdv al temperaturii benzii de apă) tind să se încheie rapid și să se continue cu faze La Niña.
Fenomenul El Niño are efecte și în zona Europei, inclusiv în țara noastră, putând fi una dintre cauzele pentru această ariditate care a dominat circulația atmosferică la început de toamnă. Unul din efectele documentate ale fazei calde a ENSO este creșterea numărului și a intensității ciclonilor atlantici care sosesc către Europa, pe timpul toamnei, nefiind exclus ca această incapacitate a anticiclonilor de a bloca circulația europeană să se datoreze acestui fenomen. Iernile sub influența acestor faze intense ale lui El Niño au fost în general scurte, au debutat timpuriu și s-au încheiat foarte timpuriu, iar primăvara a debutat cu căldură. Zăpada și frigul și-au făcut în general apariția prin luna ianuarie, ceea ce nu sună așa de rău dacă stăm să ne gândim la prețul energiei. Din păcate, un alt efect al acestor condiții a fost o medie mai redusă a precipitațiilor, în special pe parcursul iernii, însă acestea sunt doar observații, iar numărul fenomenelor El Niño urmărite nu este unul mare și există și excepții între aceste cazuri.
Vă mulțumim pentru că ne urmăriți!