Anticiclonul stratosferic situat în Emisfera Nordică prezintă în prezent semne de slăbire ușoară, un fenomen care se va intensifica și se va accelera pe măsură ce ne apropiem de jumătatea lunii august. Acest centru de presiune are dimensiuni uriașe, având nucleul poziționat în zona polară, în timp ce marginile sale se extind până în proximitatea regiunii mediteraneene (Imaginea 1). El exercită o dominație clară asupra circulației atmosferice generale, fiind recunoscut drept elementul central al „circulației de vară din stratosferă”. Cu toate acestea, în cursul acestui an, intensitatea sa a fost observată ca fiind una situată sub valorile medii obișnuite. Formarea acestui anticiclon are loc anual la începutul lunii mai, moment declanșat de creșterea intensității radiației solare în stratosferă, acel înveliș atmosferic situat imediat deasupra troposferei, stratul în care ne aflăm.
Prezența anticiclonului reprezintă factorul determinant principal pentru care lunile mai și iunie înregistrează, în mod tradițional, cea mai ridicată medie de precipitații în zona țării noastre. Mecanismul prin care acționează presupune forțarea bazei vortexului să își piardă din putere, favorizând o mișcare a aerului dinspre altitudinile superioare către zona tropopauzei. Această configurație meteorologică permite o distribuție destul de eficientă a maselor de aer rece care au rămas stocate în partea superioară a atmosferei, influențând astfel regimul pluviometric.
Spre finalul ciclului său de viață, odată cu diminuarea treptată a radiației solare, anticiclonul începe să slăbească și, în cele din urmă, se disipă complet la sfârșitul sezonului estival. Acest moment crucial marchează debutul perioadei de minim anual pentru vortexul troposferic, cunoscut și sub denumirea de baza vortexului polar. Acesta din urmă trece printr-un proces de micșorare constantă, însă pe parcursul lunii septembrie, imediat după ce influența perturbatoare a anticiclonului stratosferic dispare prin disipare, vortexul încetează să mai scadă și începe un proces invers, de extindere. Această fază de dezvoltare devine din ce în ce mai intensă pe parcursul primei luni de toamnă, când are loc o creștere rapidă a vortexului, atât în ceea ce privește suprafața acoperită, cât și în altitudine. Astfel, până la data de 1 octombrie, vortexul reușește să atingă înălțimi considerabile, cuprinse între 60 și 70 de kilometri.
Vă mulțumim pentru că ne urmăriți!