La aproximativ 3 luni după primele apariții ale estimărilor, regiunea ENSO pare să atingă o organizare slabă a apei calde, apropiată de ceea ce ar trebui să vedem într-un fenomen El Nino.
Condițiile sunt radical diferite de ceea ce indicau modelările în luna februarie și cu toate acestea, încă sunt multe articole pe internet care vorbesc despre o fază record a ENSO în următoarele luni. Din păcate, autorii acestora nu filtrează informația și preiau exact ce zic modelările, de parcă publicul larg nu le-ar putea vedea și singur.
Revenind la fenomene, așa cum vedem și în imagine atașată, o bandă de apă călduță, cu valori cu până la 0.5-1 grad peste medie s-a instalat de-a lungul Ecuatorului. Înspre mal, vedem și o zonă cu apă mai caldă, cu valori de până la 3 grade Celsius peste medie, alimentată de o masă de apă caldă situată în adâncime (val Kelvin). Aceasta este situată în zona cunoscută ca Nino1+2, aceasta fiind locația unde fenomenul ENSO apare prima dată. Ușoare modificări se văd și la Nord, unde coastele Mexicului sunt dominate de un val de apă foarte caldă, susținut de activitatea anticiclonilor deasupra oceanului.
Organizarea din Pacificul de Est începe să se asemene cu cea a fazei calde a ENSO, dar nimic nu semnalează încă intensitatea din estimările modelelor și din punctul nostru de vedere, anul 2026 pare să aducă șanse pentru un El Nino slab/moderat însă nu este exclusă o nouă tranziție spre La Nina odată cu finalul verii.
Vom reveni cu detalii, odată ce vor mai fi schimbări. Momentan, tranziția fenomenului ENSO este una calmă, iar singura influență posibilă ar fi prelungirea verii ce urmează pe parcursul toamnei, ceea ce nu ar trebui să uimească dacă se va întâmpla, ținând cont de cât de târziu va debuta sezonul cald, după un astfel de aprilie.
Vă mulțumim pentru că ne urmăriți!