În perioada în care țara noastră a fost traversată de masa de aer saharian, mai multe publicații, unele dintre ele doar pe internet, s-au găsit să copieze câteva articole similare din afară. Era cald, așa că oamenii erau interesați să afle cum va evolua vremea care devenea caniculară. Ca atare, s-a propagat ideea că ar urma o nouă masă de aer saharian, iar câțiva „jurnaliști” au adăugat și cireașa de pe tort: „va fi mult mai lungă decât prima”.
Căldura trebuia să înceapă pe 6 iulie, în ziua de luni, o dată care acum este destul de aproape, dar care nu mai aduce decât o încălzire extrem de scurtă. Puțin aer cald urcă dinspre nordul Africii pe fondul activității anticiclonice din vestul Europei. Acolo anticiclonii încearcă să își facă loc către latitudini mai înalte, dislocând ciclonii, iar un astfel de ciclon ajunge în apropierea Spaniei pentru câteva zile și favorizează un pic de transport de aer cald. Valorile în zona Franței urcă spre 35 de grade în sudul țării și 33 de grade în zona capitalei Paris. Suntem însă departe de valorile peste 40 de grade din cursul săptămânii trecute, când Franța înregistra o temperatură maximă de 44,5 grade, iar fluxul către Europa va fi în principal format din aer polar.
Modelul a mutat încălzirea pe finalul săptămânii viitoare, la 8 zile distanță, ceea ce este destul de tipic pentru fenomene care sunt considerate probabile (deoarece este iulie), dar nu există date care să indice că s-ar produce. Nu ne facem nici noi iluzii, iar șansele de a continua pe acest tip de vreme, cu un confort termic ridicat și valori tipice pentru luna mai sunt reduse pe termen lung, dar momentan suntem într-o perioadă cu un flux polar crescut. Situația nu este cu nimic neobișnuită, mai ales întrucât în arhive există ani care au avut această alcătuire: un iunie cu cald pentru Europa vestică, cu valuri de aer cald care au avansat către est, urmat de un iulie moderat. Astfel de ani există chiar în istoria noastră de după anii 2000, iar aceste arhive ne ajută să înțelegem că în acele veri, căldura s-a întors în august, ceea ce nu ar fi foarte neobișnuit.
Astfel, părerea noastră rămâne că, în ciuda tiparului ușor diferit, vom vedea o reîntoarcere a aerului cald. Vortexul își reduce dimensiunea, pe măsură ce se apropie de minimul din septembrie, iar asta va aduce consecințe. Pe măsură ce aerul polar se retrage treptat, cel saharian îi va lua locul, iar acesta este ciclul normal al verilor din emisfera nordică, mai ales întrucât ITCZ (Ecuatorul climatic al planetei) va ajunge la poziția sa cea mai nordică din emisfera noastră, urmând să urce către zona Sahel sau chiar puțin mai la nord de aceasta, favorizând incursiunile aerului foarte cald în special către sudul Europei.
Vă mulțumim pentru că ne urmăriți!