Nici n-a venit august, că modelările deja s-au aprins și catastrofiștii jubilează. 45 de grade anunță unul dintre cunoscuții comentatori meteo, remarcat și prin comentariile cu „iarna explozivă” care n-a mai venit nici până acum. Redevenind însă serioși, șansele rămân în continuare mici pentru un asemenea val de căldură și vă putem explica de ce în acest articol.
Temperatura maximă, bat-o vina…
Cu toate că verile din zona noastră au fost calde în ultimii ani, aducând chiar maxime de 43,4 grade, așa cum a fost cazul celei din anul trecut, recordul României este de 44,5 grade, înregistrat la stația Ion Sion, din județul Brăila, în 10 august 1951. Firește, există o sumedenie de nemulțumiți care argumentează că Ion Sion nu era o stație meteo aparținând actualului ANM (Institutul de Meteorologie pe atunci), dar cei care au deschis arhivele de meteorologie au putut observa un aspect important. Ion Sion o fi fost o stație situată în incinta unei ferme, care avea deficiențe de funcționare, dar august 1951 a avut un tipar aparte. O formă foarte puternică a tiparului ciclonului britanic a dominat acea lună, fiind destul de comparabilă cu cea din 2007, care a adus 44,3 grade Celsius, aceasta fiind a doua cea mai caldă înregistrare.
Tiparul ciclonului britanic a apărut și în vara trecută într-o formă moderată, aducând maxima de 43,4 grade Celsius despre care am vorbit mai sus, însă am avut noroc până acum, iar aceste forme severe ale sale nu au mai apărut din 2007 și până acum, iar asta ne indică faptul că nu e ușor să ajungem la aceste valori de peste 44 grade Celsius. În aceste condiții, îl rugăm pe autorul de articole catastrofiste din GFS să mai pună mâna pe carte, că e tânăr și e păcat să arunce în spațiul public valori de temperatură fără să știe ce înseamnă.
Nu avem estimări uniforme…
Modelările sunt împărțite în 3 metode: Deterministe (ECMWF, GFS), Probabiliste (GEFS, EPS) și Climatice (CFS, CanSips). Avem nevoie de atât de multe forme, deoarece așa cum vedem în mod frecvent, ele dau greș. Ca atare, meteorologia se bazează pe ideea scenariilor care converg. Practic, cu cât mai multe dintre modele indică același rezultat, cu atât acesta are mai multe șanse să fie soluția reală, iar în acest caz scenariul unui debut „de foc” pentru luna august este indicat de un singur model: GFS și nici acesta nu-l indică în toate rulările (Imaginea 2). ECMWF tinde să poziționeze masa de aer foarte cald în zona Germaniei, iar modelul climatic nici măcar n-o vede. Asta indică faptul că modelele au nevoie de timp și de urmărire fără articole catastrofiste.
Valurile de căldură sunt similare valurilor de frig, având nevoie de configurații favorabile și de persistență pentru a se forma, iar cazurile în care am sărit de la 19 grade la valori de peste 40 de grade sunt extraordinar de rare, iar noi nu ne amintim niciunul.
Estimarea modelului climatic indică total opusul
Am urmărit evoluția acestui august îndeaproape, așa cum o facem de obicei pe modelul climatic și observația noastră este chiar contrară. De 23 de zile, modelul climatic nu a avut nici măcar un singur scenariu care să indice o circulație atlantică, iar aici nu mai vorbim de ideea de circulație atlantică intensă, care e necesară pentru a transporta aceste mase de aer foarte cald. Chiar mai mult, estimările modelului climatic au indicat constant prezența anticiclonilor în nordul Europei (Imaginea 3), așa că avem în acest moment o contradicție foarte interesantă. Avem un model american care indică căldură la început de august, estimarea fiind în afara zonei sale de precizie și în același timp avem un model climatic care indică până acum un august cu un caracter răcoros.
Această dispută va fi lămurită probabil în zilele ce urmează și vom reveni cu detalii. Vă mulțumim pentru că ne urmăriți!