Am auzit pe foarte mulți în această perioadă dând vina pe tot felul de concepte științifico-fantastice pentru această lună iulie neobișnuit de rece. Ne-a uimit faptul că mulți oameni preferă să se mintă pe ei înșiși, acceptând explicații facile, în loc să depună efortul necesar pentru a căuta și a înțelege adevărul științific din spatele fenomenelor meteorologice. Baza vortexului, cunoscută și sub numele de vortex troposferic, reprezintă un fenomen complex care are rolul de a margini și de a izola aerul rece pe tot parcursul anului. Spre deosebire de vortexul stratosferic, care este un fenomen sezonier ce apare exclusiv în perioada rece, partea troposferică a acestui mecanism nu se disipă niciodată. În imaginea 1 putem observa cum arată în ansamblu această structură de joasă presiune, comparând-o direct cu cea corespondentă din Emisfera Sudică. Este esențial, totuși, să înțelegem contextul temporal: vortexul sudic tocmai a depășit perioada maximului său anual, corespunzător primei luni de iarnă, în timp ce vortexul nostru se află într-o etapă diferită, îndreptându-se treptat către minimul său anual, care este atins în luna septembrie.
Cu toate acestea, o analiză atentă ne permite să observăm diferențe structurale majore: forma unitară și compactă a vortexului sudic contrastează puternic cu forma foarte împrăștiată a celui din nord. Această dispersie a vortexului nordic reprezintă, de fapt, cel mai important indicator al intensității sale reduse din prezent. Pentru a înțelege mai bine cât de complexă este această structură și ce implicații are această împrăștiere a maselor de aer, vom atașa și o imagine ceva mai detaliată care ilustrează starea actuală a vortexului nostru (Imaginea 2):
Efectul slăbirii acestui vortex nu este un fenomen limitat strict la teritoriul țării noastre, ci se manifestă la nivelul întregii emisfere. Dinamica este simplă: acolo unde aerul rece nu reușește să pătrundă din cauza slăbirii vortexului, locul său este luat imediat de mase de aer cald. Această situație explică de ce Europa de Vest traversează în prezent una dintre cele mai calde veri din întreaga istorie a măsurătorilor meteorologice. De asemenea, același mecanism afectează Asia Centrală, în zona fostei mări Aral (Imaginea 3), unde temperaturile vor atinge praguri extreme, apropiindu-se de 50 de grade Celsius la sfârșitul acestei săptămâni. Un fenomen similar se observă și în zona centrală a Statelor Unite ale Americii, unde valorile termice vor urca spre 40 de grade Celsius în același interval.
Cât ar trebui să mai dureze aceste anomalii meteorologice?
Problemele de structură și instabilitatea vortexului sunt cauzate de activitatea Soarelui, iar perioada actuală a ciclului solar este una propice pentru apariția unor astfel de perturbări, așadar intensitatea slabă a vortexului nu este ceva ce va trece ușor. Totuși, acest lucru nu înseamnă că frigul va persista la nesfârșit. Deoarece circulația de blocaj funcționează de obicei în extreme, ne așteptăm ca episoadele de răcire să se mai domolească pe parcursul lunii august, lăsând cale liberă pentru câteva perioade mai calde, urmând ca în septembrie să existe din nou probabilitatea unor noi răciri. În concluzie, considerăm că această lună iulie a adus un rău mult mai mic în țara noastră, comparativ cu daunele pe care le-ar fi provocat o extremă caldă, așa cum vedem că se întâmplă în prezent în vestul Europei.