Deși atmosfera planetei noastre reprezintă un sistem unitar și indivizibil, în perioada actuală, aceasta pare să funcționeze după două viteze distincte, manifestând comportamente divergente în funcție de regiune. În vasta zonă a oceanului Pacific, asistăm la un fenomen El Niño care se află în plin proces de dezvoltare. Această manifestare climatică începe să se cupleze în mod progresiv la circulația atmosferică globală, un proces complex care se va întinde pe parcursul următoarelor câteva luni de zile. Totuși, influența sa este deja ușor de observat prin monitorizarea temperaturilor, deoarece suprafețe extrem de vaste ale acestui ocean prezintă valori termice mult mai ridicate față de normalul climatologic al acestei perioade. În contrast direct, situația din Oceanul Atlantic este una mult mai fragmentată, arătând de-a dreptul „brazdată” din punct de vedere termic. Observăm că oceanul menține temperaturi scăzute în zona sa centrală, dar și în sectorul nord-vestic, în proximitatea coastelor canadiene. În același timp, regiunea sa tropicală este caracterizată de ape mai calde decât media obișnuită, o situație similară fiind întâlnită și în zona aflată în vecinătatea Cercului Polar.
Această stare eterogenă a Atlanticului este un indicator clar al unei activități atmosferice deosebit de puternice în prezent. În zona ecuatorială, s-a înregistrat o activitate ceva mai intensă a furtunilor, fenomen favorizat de inhibarea proceselor convective la aceeași latitudine în bazinul Pacificului, acolo unde fenomenul El Niño își consolidează prezența. Dacă ne îndreptăm atenția către Atlanticul de Nord, putem observa în zona centrală o regiune marcată de ape reci, care servește drept culoar de deplasare pentru ciclonii temperați ce pornesc dinspre zona Canadei către continentul european. În paralel, formațiunile anticiclonice au avansat prin sectoarele calde ale oceanului, respectiv prin zonele tropicale și cele polare, generând o dinamică ce antrenează mase de aer rece în mod repetat, influențând astfel condițiile meteorologice.
Această modalitate diferită în care funcționează cele două mari oceane ale Emisferei Nordice este prevăzută să continue și în perioada următoare. Oceanul Pacific va intra într-un ciclu specific, aflat sub dominația fazei El Niño, în timp ce Oceanul Atlantic va continua să preia și să reflecte o parte din efectele acestor schimbări la scară planetară, menținând acest mod de funcționare dual. Această configurație va continua și pe parcursul toamnei și al iernii, fiind unul dintre modurile prin care fenomenul ENSO schimbă temporar modul în care funcționează atmosfera noastră, urmând să aducă numeroase diferențe față de normal.
El Niño nu înseamnă furtuni mai puternice, secetă sau temperaturi „de foc”, ci un mod diferit de funcționare al atmosferei, cu ciclicități și durate ale anotimpurilor diferite.
Vă mulțumim pentru că ne urmăriți!