În aceste zile, continentul european este profund divizat din punct de vedere al valorilor de temperatură. La prima privire, se vede ceea ce pare a fi un real haos: în Spania și Franța e frig, în timp ce în Germania și Polonia e cald, iar pe coastele Mării Adriatice și în Italia e extrem de cald. În zona Mării Negre e staționată o altă masă de aer rece, extinsă până în zona Turciei și, în aceste condiții, nu poți să nu te întrebi ce se întâmplă.
Cu toate acestea, contextul nu e unul haotic, ci avem de-a face cu 2 unde planetare aflate în zona Europei. Undele planetare, denumite și unde Rossby, sunt prelungiri ale unei zone polare slăbite și incapabile să mențină aerul rece în spatele cercului polar. Din acest motiv, aerul se extinde spre sud, formând o prelungire cauzată de extinderea vânturilor care transportă masele de aer, prelungire ce ajunge deseori până la tropice.
Odată ce marcăm aceste circulații, cele 2 formațiuni devin evidente. Acestea au cauze asemănătoare, fiind formate în jurul unor anticicloni situați în Atlanticul de Nord și în zona Scandinaviei, care antrenează aerul rece spre sud. Slăbiciunea apare prin faptul că acești anticicloni au putut ajunge la latitudini atât de nordice, nefiind blocați de către curentul Jet Stream, care mărginește zona polară și permițând astfel aerului rece să coboare. Pe lângă asta, unda planetară din zona Europei de Vest conține și cicloni în număr mare datorită avansului său peste ocean, iar aceștia cuplează cu anticiclonul din zona Scandinaviei și reușesc să ridice aerul cald din zona Saharei, aer responsabil pentru temperaturile foarte ridicate din Câmpia de Vest, din aceste zile. Aerul de origine tropicală sosește ca un fel de reacție la pătrunderea celui rece în zone temperate.
Unda planetară din Europa de Est este însă ceva mai uscată datorită desfășurării acesteia pe suprafețe continentale, existând totuși o depresiune formată în zona Mării Negre, însă aceasta nu reușește să cupleze cu anticiclonul aflat la nord pentru antrenarea de aer cald. Contextul general indică o continuare a slăbiciunii bazei vortexului care, deși se apropie de minimul său anual, continuă să fie necaracteristic de slabă și de decuplată de stratosferă, înveliș al atmosferei situat deasupra acesteia. Ne așteptăm ca această situație să continue să producă efecte până spre jumătatea toamnei, urmând ca apoi să se remedieze și partea superioară a vortexului să reușească să intensifice această bază slabă.
Acest model ar trebui să ne aducă o toamnă care să facă o tranziție de la vremea caldă de acum, mergând spre un episod rece în octombrie, care să fie urmat de un episod cald pe parcursul lunii noiembrie. Cu astfel de scenarii, așteptăm să vedem și ce ne va spune realitatea, iar până atunci, vă mulțumim pentru că ne urmăriți!