În această perioadă a anului, masele de aer polar trec printr-un proces continuu de încălzire, fenomen alimentat de o radiație solară deosebit de puternică și cu o durată extinsă pe parcursul întregii zile. Ne aflăm în acel interval calendaristic specific în care Soarele nu mai apune deasupra regiunii polare, rămânând vizibil în permanență. Discul solar continuă să staționeze deasupra liniei orizontului timp de 24 de ore din 24, șapte zile pe săptămână, fapt ce determină o retragere accelerată și constantă a temperaturilor negative. În prezent, aceste valori scăzute mai pot fi întâlnite doar deasupra stratului de gheață polară care a supraviețuit iernii, localizat în zonele centrale ale Oceanului Arctic, la distanțe considerabile de țărmuri. Pe măsură ce sezonul estival înaintează, se anticipează că temperaturile vor continua să crească, astfel încât aceste valori termice reduse vor mai putea fi identificate într-un singur punct geografic major: Groenlanda.
Această descriere detaliată nu trebuie interpretată ca fiind semnalul unei catastrofe iminente, ci reprezintă, în realitate, un fenomen natural și ciclic, care se repetă în fiecare an cu regularitate. Calota glaciară masivă a celei mai mari insule de pe glob îi conferă acesteia un rol strategic esențial, acela de ultim bastion al aerului rece pe tot parcursul lunilor de vară. Din acest punct central va începe, ulterior, procesul de extindere a frigului în timpul toamnei care va urma, pregătind terenul pentru debutul unui nou sezon rece peste doar câteva luni de zile.
Până la acel moment însă, masele de căldură continuă să avanseze neîncetat, iar transferul acestora către latitudinile nordice se realizează cu precădere prin intermediul zonelor continentale. Suprafețele de uscat sunt cele care dictează dinamica termică, asigurând cele mai severe răciri pe parcursul iernii, dar și cele mai intense procese de încălzire în timpul verii. În această perioadă, aerul cald reușește să avanseze până la marginile Oceanului Arctic, afectând chiar și regiuni extrem de nordice precum Siberia, Alaska sau zonele nordice ale Canadei.
Procesul de restrângere a aerului polar este unul semnificativ, în timp ce regiunile deșertice se manifestă pe arii foarte extinse, atingând praguri termice extreme, de peste 30 de grade Celsius pe timpul nopții și chiar 50 de grade în cursul zilei. Urmează un interval de două luni în care condițiile atmosferice vor facilita avansul facil al aerului cald către nord, vizând sudul Europei, sudul Americii de Nord și vastele zone ale Rusiei. Acest fenomen va aduce cu sine acea etapă a verii caracterizată prin uscăciune și temperaturi ridicate, care se va menține până la scurt timp după începerea unui nou ciclu anual al naturii.