Un puternic fenomen El Nino domină apele Pacificului Ecuatorial, fiind susținut de un val Kelvin extrem de intens. Cu toate acestea, în ciuda puterii sale, efectele sale sunt încă reduse, iar cuplajul la circulația globală începe să fie întârziat. Faza caldă a fenomenului ENSO s-a dezvoltat încă din primăvară pe fondul activității solare care continuă să stagneze, afectând atmosfera planetei noastre. În aceste condiții, un val de apă foarte caldă care poate fi văzut în imaginea atașată, a avansat către jumătatea estică a Pacificului, devenind dominant. Acesta atinge valori care urcă de multe ori la 7-8 sau chiar 9 grade peste medie, situație care a dat peste cap modelările, fiind unul din motivele pentru estimările catastrofiste cu El Nino care au împânzit internetul.
Cu toate acestea, transferul de apă caldă între valul din adâncime și fenomenul de la suprafață a fost unul moderat, fiind deseori întrerupt de episoade de intensificare a vânturilor alizee, care au moderat temperaturile, însă o parte din aceste episoade au adus vânturi intense care au bătut și înspre Est, ceea ce este destul de neobișnuit chiar și pentru faza El Nino. În schimb, zona Oceaniei a intrat sub influența unui nucleu de apă rece, pe care mulți îl descriu ca fiind viitoarea bază pentru fenomenul La Nina 2027-2028, care ar trebui să urmeze actualului El Nino.
Deși a adus un spectacol de putere, este încă neclar dacă El Nino 2026 a reușit sau nu să cupleze la circulația globală. Continuăm să nu vedem efecte ale teleconexiunilor sale, iar până și musonul indian a întârziat puțin, ceea ce era de așteptat, dar în ultima parte a sezonului a reușit să recupereze din întârzieri, ceea ce este neobișnuit pentru El Nino, în vreme ce în Europa, mișcarea centrilor de presiune este una similară cu anul 2003, an care nu a adus fenomen El Nino. Spre deosebire de fenomene precum cel din 2023, tiparul din acest an continuă să fie unul puternic anticiclonic și rămâne cel puțin discutabil dacă vom vedea efecte ale acestui El Nino măcar pe parcursul toamnei, însă noi tindem totuși să credem că acestea vor apărea în special în apropierea iernii.
El Nino nu a reușit din păcate să se impună nici măcar în ceea ce privește sezonul uraganelor. Condițiile din bazinul Atlantic sunt unele slabe într-adevăr, însă sezonul de uragane din Pacificul de Est are un index de energie de 84.6, încă sub media perioadei 1991-2020, de aproximativ 100.5, iar estimările arătau o influență a fazei calde a ENSO care va aduce un sezon peste medie în acest an. Așadar, pare că în ciuda intensității ridicate și a hărților spectaculoase cu El Nino, puterea nu e totul.
Vă mulțumim pentru că ne urmăriți!