Zilele acestea am primit mai multe întrebări cu privire la vortexul polar din acest an. Cu toate că am vorbit despre acesta în data de 16 septembrie, a venit momentul să actualizăm puțin acele informații.
La început de septembrie, vortexul troposferic a început timpuriu extinderea către stratosferă. Anual, această structură permanentă din zona polară, care este formată din curentul Jet Stream și mase de aer rece, se extinde pe verticală pe fondul scăderii temperaturilor aduse de sosirea toamnei. În prima fază, extinderea este una lentă, devenind mai intensă odată cu jumătatea lunii octombrie și atinge maximul odată cu perioada din jurul solstițiului de iarnă. Practic, putem spune că, în general, când noaptea este cea mai lungă, vortexul își atinge maximul de intensitate anual.
Totodată, folosim 2 termeni pentru a ne referi la el: vortex troposferic în timpul sezonului cald, când discutăm doar despre partea situată de la aproximativ 1500 metri altitudine și până la aproximativ 5500 metri, și vortex polar, atunci când depășește troposfera și își începe extinderea. Va atinge aproape 70 de km altitudine și va cuprinde cea mai mare parte a zonei polare.
În acest an…
În 2026, vortexul și-a început extinderea spre stratosferă timpuriu, chiar în ultimele zile din august. Aceasta pare a fi o trăsătură comună a vortexurilor din acești ani care au debutat foarte intens (chiar record de intens în acest an) și au întâmpinat ulterior probleme de structură. Atât cel din toamna lui 2024 a făcut acest lucru, dar și cel de anul trecut, care s-a „defectat” puternic și a avut o evoluție ciudată, care a permis atât intervale puternice de căldură (decembrie 2025), dar și multe intervale cu ninsori și precipitații (octombrie 2025, ianuarie 2026, februarie 2026), dar și perioade extrem de secetoase (septembrie 2025 și primăvara anului 2026).
Vortexul acestui sezon rece este încă în procesul de formare. Partea superioară, din zona stratosferei, s-a format deja, însă nucleul său principal nu este încă definit. L-am marcat cu culoare roșie în imaginea 2, acesta urmând să ajungă până la baza hărții. Cu toate că nu dă impresia, modelarea 3D indică doar partea stratosferică a vortexului, iar baza acestuia nu se vede, așa că am marcat-o cu galben în imagine. Nu întâmplător, zona lipsă este exact cea care a funcționat foarte defectuos anul trecut, dând acel comportament ciudat „vârtejului polar”. Chiar și așa, nu considerăm că acest an va fi similar. Principala influență a vortexului este reprezentată de Soare, iar steaua noastră se află deja în cursul fazei de scădere spre minim, care va dura până spre anul 2029.
Astfel, și în acest an vom avea un vortex polar cu turbulențe, dar nu la nivelul celui de anul trecut. Una din pierderile de intensitate urmează chiar în această săptămână, când o perturbare a structurii vortexului va apărea în zona stratosferei și va duce la slăbirea Jet Stream-ului. Acesta este mecanismul prin care masa de aer rece va reuși să pătrundă în Europa în această săptămână, iar lungimea intervalului rece va depinde de cât de repede se va reface peretele structurii. Acesta este detaliul pe care modelele deterministe îl vor dezbate puternic în următoarele zile.
Sperăm să dureze cât mai mult, deoarece până acum, vortexul polar a fost deosebit de rezistent. Chiar peste anii similari din trecut, iar datorită rezistenței acestuia, perioadele anticiclonice nu au devenit blocaje, iar ploile au fost puține, cel mai bun exemplu fiind chiar prima parte a acestei săptămâni de octombrie, când circulația europeană este foarte zonală și permite doar avansul aerului cald. Cu toate că pare greu de crezut, astfel de vortexuri au adus viscole de Crăciun în anii similari din trecut, cum ar fi 2003. Vom vedea dacă va fi cazul și-n acest an.
Vă mulțumim pentru că ne urmăriți!