La final de februarie, România traversează un episod anticiclonic lung. În acest context, diferențele de temperatură sunt unele foarte pronunțate însă nu este nimic anormal să vedem o prezență atât de extinsă a centrilor de presiune ridicată, iar acest fenomen a apărut și în alți ani.
Regimul anticiclonic este o gură de oxigen în ceea ce privește precipitațiile din regiunile sudice și estice. După o toamnă și o iarnă puternic excedentare, dacă și luna martie ar fi trecut media, problemele ar fi putut deveni foarte serioase. Totodată, în ciuda faptului că avem mai bine de o săptămână de când a încetat circulația rece, temperaturile rămân reci pe parcursul nopții, întârziind vegetația, iar asta este extrem de bine în condițiile în care iarna pare că nu și-a spus ultimul cuvânt.
Dezavantajul este fără îndoială reprezentat de diferențele foarte mari între temperatura minimă și cea maximă, așa cum putem vedea și în aceste zile. Nopțile aduc în continuare valori sub pragul înghețului, iar valorile scad sub normalul climatologic pentru țara noastră.
Zilele aduc valori extrem de ridicate în Vest și probabil că situația ar fi similară, dacă masa caldă ar reuși să pătrundă sub cea rece.
Din acest punct de vedere, circulația din această iarnă a adus o adevărată paletă de tipare. Am trecut prin blocaje consistente, prin antrenări de aer rece în zona Mediteranei cu ajutorul ciclonilor atlantici și chiar prin serii de cicloni mediteraneeni, ajungând chiar la momente când valorile de temperatură din timpul nopții au fost mai ridicate decât cele din timpul zilei.
Cu o înlănțuire de tipare atât de diversă, iarna actuală a dat de mai multe ori senzația că a fost sesizabil mai rece decât indică valorile măsurate.
Va mulțumim pentru că ne urmăriți!