Prima lună a verii a fost diferită față de ultimii 2 ani, atât sub aspectul temperaturii, cât și sub aspectul precipitațiilor. Continuarea circulațiilor de blocaj, grație aceluiași vortex slab, cu care am fost obișnuiți încă din toamnă, a făcut ca luna să fie mai ploioasă și cu o medie termică mai scăzută, mai apropiată de normele ultimilor 30 de ani. Ploile au debutat încă de la început și au fost local abundente în prima parte a lunii, în partea de sud a țării, dar mai ales în zona de Curbură, unde cantitățile au depășit chiar și 150-200 mm. Inevitabil, aceste cantități au dus și la producerea de inundații, afectând drumuri și comune. Cantitățile foarte mari de ploaie au fost cu atât mai neobișnuite cu cât nu vorbim de o zonă de fel ploioasă a țării.
Ca și în lunile precedente, la polul opus a fost vestul țării, care în continuare a avut o lună secetoasă, cu toate că a fost mai bine de această dată, existând chiar și areale cu ploi pe medie, cum e cazul orașului Timișoara. La nivelul României, luna a ieșit ușor secetoasă față de media 1991-2020.
Regimul termic plăcut din primele 3 săptămâni nu a continuat însă și în ultima săptămână, când un val de caniculă a afectat întreaga țară, dar mai cu seamă partea de vest și centru a țării, unde au fost doborâte chiar și recorduri lunare pe luna iunie, valorile apropiindu-se chiar de 41 grade în Câmpia de Vest. Valul de căldură a fost astfel mai intens decât cel din 2021, din aceeași perioadă, dar la nivelul țării totuși sub cel din 2007, când Giurgiu a înregistrat 41.9 grade, la 0.1 grade de recordul național al lunii iunie, înregistrat la Oravița, în 1938. Luna s-a încheiat cu ploile abundente din București, care au provocat mari probleme.